Coreea de Nord, un coșmar: mărturiile unui supraviețuitor al țării-lagăr
Kim Jong-un, liderul din Coreea de Nord, a înregistrat o premieră incredibilă pentru țara sa. Este primul lider nord-coreean care a intrat în Coreea de Sud, după război. În timp ce lumea se minunează de acest moment istoric, ar trebui să afli și cum e viața în Coreea de Nord pentru un om care a fugit de acolo.
Din 1953, finalul războiului între cele două țări, până în prezent, niciun alt lider nord-coreean nu s-a mai întâlnit cu un lider sud-coreean. Kim Jong-un, după doi ani în care a tot lucrat la dezvoltarea armelor nucleare și a amenințat America, a reușit asta. Momentul istoric a fost marcat de cei doi lideri care s-au întâlnit la graniță. O gardă de onoare i-a însoţit până la Casa Păcii, clădirea care găzduieşte reuniunea. Liderul de la Phenian a trecut graniţa pe jos.
Dincolo de acest fapt istoric, viața din Coreea de Nord rămâne la fel de neagră și de coșmar. A povestit-o în detaliu pentru VICE supraviețuitorul Jun Heo. „Toată viața mea înainte de ziua aia [în care a fugit] am fost învățat că nu există nicio țară mai bogată decât Coreea de Nord. Credeam că țara mea e cea mai bună din lume. Habar n-aveam cum arată lumea de-afară. Apoi mi-am dat seama. Când am văzut mașinile, clădirile înalte. În clipa aia, tot ce credeam că știu s-a prăbușit”.
Fuga din Coreea de Nord spre Coreea de Sud prin China
Jun a fost crescut în Chongjin, un oraș de coastă din nord-estul Coreei de Nord. Avea 14 ani în 2004, când mama lui s-a hotărât să fugă din Coreea de Nord în China. Planul era să ajungă în Coreea de Sud. Țara pe care Kim Jong-un o vizitează în premieră este și tărâmul făgăduinței pentru nord-coreeni.
Jun a ajuns însă în lagăr, pentru că China avea o politică de extrădare cu Coreea de Nord. A fost trimis într-un lagăr de concentrare, unde dormea nopțile pe podeaua unei celule de închisoare, iar tortura și munca silnică făceau parte din rutina de zi cu zi. Scăparea lui a fost că era minor. După câteva luni, a fost trimis înapoi la tată lui în orașul său natal.
Adolescentul nu mai avea voie la școală. Interacțiunile cu prietenii îi erau limitate la minimum. Într-un oraș fără curent electric, fiecare zi se transforma într-o lentă agonie între două nopți cu somn rău. Ca și restul familiei sale, Jun abia avea ce să mănânce. Lipsea mâncarea. Își petrecea majoritatea zilelor în plimbări lungi.
În decembrie 2008, la trei ani după ce a fost trimis înapoi în Coreea de Nord, a evadat din nou. După o vreme petrecută într-un oraș sărac din China, a ajuns în Shanghai, s-a angajat ca bucătar, a fost plătit prost, dar ajuns, în final, în Coreea de Sud. Acolo, a regăsit-o și pe mama sa.